Magneții AlNiCo (aluminiu-nichel-cobalt), cândva piatra de temelie a tehnologiei magneților permanenți, se confruntă acum cu o presiune de substituție fără precedent din partea materialelor emergente. Această lucrare analizează sistematic limitele magneților AlNiCo în ceea ce privește costurile, performanța și scenariile de aplicare și explorează potențialul de înlocuire a cinci materiale magnetice emergente: supraconductori la temperatură înaltă, aliaje Mn-Al, magneți de pământuri rare de a patra generație, aliaje FeCrCo și alternativi. Prin analiza comparativă a proprietăților magnetice, a structurilor de costuri și a progresului industrializării, se arată că supraconductorii la temperatură înaltă și aliajele Mn-Al au cea mai mare probabilitate de a realiza o substituție la scară largă pe termen mediu și lung, în timp ce magneții de pământuri rare de a patra generație și aliajele FeCrCo vor concura pe piețe de nișă. Lucrarea se încheie cu recomandări strategice pentru industria materialelor magnetice pentru a naviga prin această perioadă de transformare.