Magneții Alnico, compuși în principal din aluminiu (Al), nichel (Ni), cobalt (Co) și fier (Fe), cu adaosuri ocazionale de oligoelemente precum cuprul (Cu) și titanul (Ti), au fost o piatră de temelie a tehnologiei magnetice încă de la dezvoltarea lor la începutul secolului al XX-lea. În ciuda apariției magneților avansați din pământuri rare, cum ar fi neodim-fier-bor (NdFeB) și samariu-cobalt (SmCo), magneții Alnico continuă să ocupe o nișă unică în aplicațiile industriale și de consum datorită stabilității lor termice excepționale, rezistenței la coroziune și proprietăților magnetice specifice. Acest articol explorează avantajele principale ale magneților Alnico și identifică scenariile în care aceștia rămân de neînlocuit de alți magneți permanenți.